inca te mai visez. az-noapte era cam asa: stateam intr-o camera goala, pe jos. camera nu era perfect izolata, marginea de jos a peretilor parea ori neterminata, ori proaspat demolata. Un gindac ciudat, maro, a intrat de nicaieri si a facut turul “plintei” aceleia, in viteza si cu un zgomot foarte puternic, de parca i s-ar fi frecat aripile de marginile zgrunturoase ale tencuielii expuse. tu nu voiai sa te misti, asa ca m-am dus eu sa-l scot afara. m-am trezit in scena doi cum gindacul se transformase intr-o pasare, cam de marimea unei palme, cu picioruse subtiri. Iar eu o omoram cu un betisor de metal cu care o loveam! Nu stiu cum de s-a produs metamorfoza, nu stiu de ce trebuia sa omor pasarea aia.
Apoi tu ai iesit putin, sa cumperi saorma, cred. eu te asteptam, te vedeam printr-un geam, insa ti-a sunat telefonul, era fratele unei femei apropiate tie, pe care l-ai asteptat o gramada, desi mie mi-era foame. Te priveam dinauntru, te-am privit cu orele, cit timp l-ai asteptat, dar nu te-ai mai intors, ai plecat cu el, pe cind la mine te suna tismaneanu (nu ride, ce vrei, asa sint visele, absurde, ar fi putut la fel de bine sa te sune iliescu).
